...din învățături

Un preot de la țară a construit în satul său o biserică mare, pentru că cea veche era foarte mică și nu încăpeau în ea decât puțini credincioși. Între timp, părintele intrase la doctorat și își împărțea timpul între slujbe, studiu și supravegherea lucrărilor de construcție. Când biserica din sat a fost gata, episcopul i-a propus să se ocupe de zidirea unei noi biserici în oraș, foarte aproape de catedrală. Fiind un bun gospodar, preotul a primit această propunere.

Datorită priceperii sale și a hărniciei lucrătorilor, în mai puțin de un an a doua biserică a fost ridicată. Așa cum era de așteptat, preotul a fost mutat de episcop la oraș, ca preot paroh al noii biserici despre a cărei frumusețe se dusese vestea în împrejurime.

Fiind așezată în centrul orașului, biserica nou construită era plină de credincioși. Mulți erau atrași de predicile părintelui, care avea o cultură vastă. Dar, de când își luase doctoratul, în inima acestuia se înfiripase o patimă distrugătoare a firei omenești - mândria. Când veneau la el credincioși din vechea sa parohie, nu le dădea atenție. I se părea că este prea deștept pentru a sta de vorbă cu ei și că nu avea de ce să își risipească vremea cu discuții banale.

La un moment dat, la biserică a venit Însuși Hristos în chipul unui țăran.

- Ce vrei, omule? Vrei niște bani? l-a întrebat părintele, grăbit, băgând mâna în buzunar.

- Nu, părinte, nu vreau bani. Vreau să stau de vorbă cu dumneavoastră.

- Sunt ocupat, nu am timp astăzi, răspunse părintele, mândru.

- Vă rog mult, părinte, am venit de departe.

- Stai și asteaptă. Poate că până la urmă o să îmi găsesc cinci minute și pentru tine.

Hristos a rămas să aștepte. Timpul trecea, dar părintele se ocupa numai de alții. A venit primarul, a stat cu el. A venit un colonel, a stat cu el. A venit un doctor, a stat și cu acesta. La țăran nici nu se uita. Până la urmă a venit și un taxi cu o femeie fardată strident, care l-a luat pe părinte să-i facă sfeștanie. Părintele a plecat, prefăcându-se că nu îl vede pe Cel care arăta ca un țăran.

Rămas în biserică numai cu paracliserul, Hristos i-a spus:

- Să îi zici preotului că pentru râvna lui de a ridica biserici, o să îi dau multă slavă pe lumea aceasta. O să aibă tot ce își dorește. Pentru cunoașterea pe care a dobândit-o în studiile lui înalte va fi lăudat și preamărit de credincioși și de necredincioși. Dar pentru faptul că nu a vrut să stea de vorbă cu Mine aici, nu va ajunge în Împărăția Mea.

Și zicând acestea Mântuitorul în chip de țăran, s-a făcut nevăzut.

Un chinoviarh avea mare slavă de la oameni și era părinte peste două sute de călugări. La chinovia acestora a venit Hristos în chipul unui bătrân sărac, cunoscut lui mai înainte, și-l ruga pe portar să spună părintelui că este cutare frate. Iar portarul, abia înduplecându-se, a intrat să-l vestească, dar l-a aflat pe părintele vorbind cu oarecare străini și, așteptând puțin, i-a spus despre acel bătrân sărac. Chinoviarhul i-a răspuns cu mânie, zicând: "Nu vezi că vorbesc cu oamenii? Lasă-mă acum!". Și sfiindu-se, portarul s-a dat în lături și, întorcându-se, a spus celui ce se părea că este bătrân sărac cuvântul proiestosului.

Iar Domnul cel îndelung răbdător a petrecut șezând la poartă. Și pe la al cincilea ceas a venit la chinovie un bogat, pe care degrabă ascultându-l portarul, i-a deschis și a vestit chinoviarhului despre el. Iar el, ieșind, cu osârdie l-a întâmpinat la ușă. Și văzându-l pe el, Cel bogat întru milă Dumnezeu, Care venise în chip de bătrân sărac, îl ruga, zicând: "Voiesc să vorbesc cu tine, părinte!". Iar el, de nici un răspuns învrednicindu-l, a intrat împreună cu bogatul, sârguindu-se să-i gătească masă. După ce a prânzit bogatul, l-a petrecut părintele până la ușă și s-a întors înapoi, fiind robit de multele griji, și a uitat rugăciunea bătrânului sărac și fără de răutate.

Făcându-se seară, după ce nimeni nu l-a chemat pe acel blagoslovit sărac, apropiindu-Se iarăși de portar i-a poruncit să spună acestea proiestosului: "De vreme ce voiești slava oamenilor, Eu pentru osteneala ta cea de mai înainte și multele tale nevoințe îți voi trimite vizitatori din cele patru părți ale lumii. Dar din bunătățile Împărăției Mele nu vei gusta". Și din acele cuvinte s-a cunoscut Săracul Cel Atotțiitor.

Deci, dragii mei, nu căutați doar la exterior ci fiți precauți atunci cât vi se bate la ușă, ca mai pe urmă să nu auzim:plecați de la mine pentru că voi nu ați dorit să-L cunoașteți pe Tatăl.