Pe
făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic şi mijlocitorul cel prea
ales către Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odrăslit părţile
Lichiei, în cetatea ce se numeşte Patara, din părinţi cinstiţi şi de bun neam,
dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona.
Această binecuvîntată pereche, petrecînd cu bună credinţă în însoţirea cea
legiuită şi împodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viaţa lor cea plăcută
lui Dumnezeu şi pentru multele milostenii şi faceri de bine mari, s-au
învrednicit a odrăsli această odraslă sfîntă – singuri ei fiind rădăcină sfîntă
– şi s-a făcut cum zice psalmistul: Ca un pom răsădit lîngă izvoarele apelor,
care şi-a dat rodul său la vremea sa. Deci, născînd pe acest dumnezeiesc prunc,
l-a numit Nicolae, care se tîlcuieşte „biruitor de popor”; şi cu adevărat s-a
arătat biruitor al răutăţii, aşa binevoind Bunul Dumnezeu spre folosul de obşte
al lumii.
