CE A FĂCUT SFÎNTUL ȘTEFAN ȘI CE FACEM NOI

     Ziua de pomenire a măritului Voievod Ștefan e un bun prilej pentru fiecare dintre noi să medităm mai profund asupra a ceea ce a făcut acest sfînt voievod pentru neamul, țara și credința sa și ce facem noi pentru toate acestea. Multe am avea de spus în cinstea sfîntului Ștefan, însă de data aceasta ne vom opri să desprindem cîteva gînduri frumoase din versurile ,,Cînd a fost să moară Ștefan”. Atunci cînd cu tot sufletul rosteşti aceste versuri ale poeziei scrise de Ştefan Iosif Octavian sau cînd le fredonezi, căci doar este şi cîntec patriotic, nu ai cum să nu simţi duhul lui Ştefan cel Mare, acel duh care te obligă să-ţi aperi în cel mai sfînt şi jertfelnic mod tot ce aparţine micii noastre ţărişoare.

     Dacă dorim  într-adevăr să apărăm tot ce am moştenit de la străşmoşii noştri şi vom întîlni careva obstacole, în ajutor ne vine chiar Sfîntul Ştefan, că doar a zis: ,,Să strigaţi atunci la mine, Şi-oi sări şi din mormînt”. Chiar dacă pe unii poate să-i deranjeze în vriun fel, însă trebuie să spunem și aceasta că Moldova de cînd este  nu a avut aşa conducător, şi cît o să mai fie, nu știm dacă o să mai aibă. Din versurile:  

Plînge dealul, plînge valea

Plîng pădurile bătrîne

               Și poporu-n hohot plînge... se înțelege că atît poporul, cît şi întreaga natură simţeau că un asemenea conducător nu o să mai fie în Moldova. Ar fi foarte bine dacă ne-ar mai da Dumnezeu un asemenea conducător mai ales în aceste vremuri cînd nimeni din cei ce ajung acolo sus nu se mai gîndesc la cei pe care-i conduc, decît atunci cînd au nevoie să-i aleagă pentru a se cocoţa în fotoliile luxoase. Ar fi bine dacă Dumnezeu ar îngădui să vină sf. Ştefan măcar să-i mustre pe cei ce batjocuresc poporul creștin. Şi chiar dacă Domnul ar face această minune şi ni-l va readuce pentru cîteva clipe pe marele Voievod, sunt convins că sf. Ştefan se va întoarce în mormînt plîngînd şi plin de jale văzînd ce-a ajuns ţărişoara pe care el a apărat-o cu orice preţ.

    Nu greșim cu nimic dacă spunem că slăvitul Voievoda a murit pentru ţară, deoarece moartea voievodului a survenit în urma rănii pe care o avuse la picior dintr-o bătălie pentru apărarea iubitei lui ţări. Cîţi din înalţii noştri prelaţi s-ar jertfi pentru popor?

  Sf. Ştefan nici nu putea concepe cum un conducător al unui popor creştin ortodox să nu fie şi el întru totul de aceeaşi credinţă cu cei pe care îi conduce. Chiar zice un cronicar că Sfîntul Ştefan nici nu şedea la masă cu boierii ce nu mergeau regulat la biserică, aşa ce mare rîvnă avea pentru credinţa ortodoxă. Atît pentru credința dar și pentru faptele sale mărețe făcute de dragul lui Dumnezeu, i-au făcut pe mulți să-l numească nu întîmplător ,,atletul lui Hristos”. Prelaţii noştri de azi nu numai că n-au acea credinţă curată ca şi sfîntul voievod, dar se mai fac și diferite compromisuri cu cei de altă credinţă care fac diferite oferte mîrşavie ce sunt protivnice dreptei credinţe. A intuit bine slăvitul voievod că vom avea nişte conducători în care nu ne vom putea bizui şi de la care nu vom putea aştepta multe, deacea a spus: ,

,Eu vă las în grija mare, 

A lui Dumnezeu cel sfînt.”

    Cei care suntem adevăraţii urmaşi ai lui Ştefan, nu numai cu cuvîntul, dar şi cu fapta, să arătăm cu adevărat că marele voievod mai trăieşte prin amintirea sfîntă în sufletele noastre. Să mai arătăm că ne pasă de acestă ţară pe care sfîntul Ştefan ne-a lăsat-o ca moştenire, deoarece el a spus cînd era în viaţă: ,,Moldova nu este a noastră şi nici a urmaşilor noştri, ci a urmaşilor, urmaşilor noştri”.

     Atunci cînd vom riposta cu toată rîvna, dragostea și credința în faţa fărădelegilor care atacă patria și ortodoxia, vom arăta cu adevărat că în sufletul nostru s-a născut şi trăieşte Ştefan cel Mare şi Sfînt. Să fim adevăraţi Ştefani pentru a lasa și noi ceva puternic urmaşilor, urmaşilor noştri, adică o ţară liberă şi neasuprită de legi păgîne, cu o credinţă sfîntă şi curată, cu oameni darnici, harnici şi buni gospodari. Dar ca să fie viu în noi duhul lui Ştefan cel Mare de dragoste jertfelnică şi responsabilitate, ar trebui să fim uniți cu adevărat în duhul credinței ortodoxe, întărindu-ne forţele noastre spirituale şi intelectuale.     

   Versurile ce vor urma sunt ca un suspin adresat marelui domnitor. Suspin ce rupe inimele multor trăitori ai acestui pămînt, văzînd cît de departe este de ceea ce ar trebui să fie, această țară.

Vin-o Ştefane cel Sfînt,

Nu mai sta la Putna în mormînt,

Vin-o şi la noi în ţărişoară

Cum a zis Matcovschi:

,,Aici la mărgioară,,

Şi ne strînge grămăjoară,

Că făcurăm şi noi parte

Din a ta frumoasă ţară.

Strînge-ne să fim uniţi,

Că pre suntem risipiţi,

Căci duşmanii rîd de noi,

Că nu facem faţă la nevoi.

Azi mai cruzi ne sunt duşmanii,

Dar ai noştri, vai! sărmanii

Îşi vînd ţara cînd văd banii

La duşman îi zic şi frate,

Cînd acesta-i dă de toate.

Mulţi din ai tăi strănepoţi

S-au făcut şi trîndavi,

S-au făcut şi hoţi.

Nu mai vor ca altădată, cinstit să muncească,

Nu mai vor ca altă dată, să-ngrijească,

C-apoi frumos să rodească glia strămoşească.

Vin-o Ştefan te rugăm

Și ne-ajută să-apărăm

Ceea ce tu ne-ai lăsat

Aşa cum ne-ai învăţat,

S-apărăm credinţa cea curată

Cum de Domnu-a fost lăsată

S-apărăm şi glia strămoşească

Şi tot ce e sfînt să nu se pîngărească.

Prot. Ștefan RÎMBU