Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să
ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o să cunoască,
prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul
Gavriil, venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tău: Vremea este a
muta pe Maica Mea la Mine.
Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu
bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare". Născătoarea de
Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, și cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul
său, s-a suit degrab în Muntele Maslinilor ca să se roage, căci avea obicei de
se suia adesea acolo de se ruga. Și s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când
s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce
erau pe munte, și au dat cinstea și închinaciunea ce se cădea către Stapână, ca
și cum ar fi fost niște slugi însuflețite.
După rugăciune, s-a întors acasă și îndată s-a
cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânari și mulțumind lui
Dumnezeu și chemând rudeniile și vecinii, și-a grijit toată casa, și-a gătit
patul și toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Și a spus cele ce i-a zis
îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredințarea celor zise, a arătat
și darul ce i se dăduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, dacă au
auzit acestea, au plâns cu tânguire și cu lacrimi și au suspinat cu jale. Deci
potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat să nu rămână sărace de dânsa. Iar
Preacurata le-a adeverit, că mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci și
pe toată lumea o va cerceta și o va umbri. Și așa alina întristarea cea mare cu
cuvinte mângâietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca să le
ia două văduve sărace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene și
cunoscute și de la dânsa le era hrana.
Și vorbind ea acestea și învățând, s-a făcut fără de veste
sunet de grabnic tunet, și aratare de mulți nori, care aduceau de la marginile
lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care
erau și de Dumnezeu întelepții ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei și
Timotei. Aceștia, dacă au aflat pricina venirii lor, așa adunați fiind, au zis
aceste cuvine către dânsa: "Noi, o, Stăpână, știindu-te în lume, ca și cu
singur Stapânul nostru și Dascălul ne mângâiam; dar acum cum vom putea să
suferim greul acesta? Însă de vreme ce cu voia Fiului și Dumnezeului tău te
muți spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi
și lăcrimăm, cu toate că într-alt chip ne bucurăm despre cele ce sunt asupra ta
rânduite". Acestea au zis și vărsau lacrimi, iar ea a zis catre dânșii:
"Prietenii mei și ucenicii Fiului și Dumnezeului meu, nu faceti bucuria
mea plângere, ci-mi îngrijiți trupul, precum eu îl voi închipui pe pat".
Când s-au săvârșit cuvintele acestea, iată a sosit și
minunatul Pavel, vasul cel ales, care căzând la picioarele Maicii lui Dumnezeu,
s-a închinat și deschizându-și gura a lăudat-o cu multe cuvinte, zicând:
"Bucură-te Maica Vieții, împlinirea și încheierea propovăduirii mele; că
măcar că pe Hristos Fiul tăău trupește pe pământ nu L-am văzut, însă pe tine
văzându-te, mi se părea că pe Dânsul Îl văd". După aceasta, luând
Fecioara iertăciune cu toți, s-a culcat pe pat și și-a închipuit preacuratul
său trup precum a vrut; și a făcut rugăciune pentru întărirea lumii și pașnica
ei petrecere, și i-a umplut și pe dânșii de binecuvântarea ei. Și așa în
mâinile Fiului și Dumnezeului său și-a dat sufletul.
Și îndată ochii orbilor s-au luminat și auzul surzilor s-a
deschis, ologii s-au îndreptat și tot felul de patimă și de boală lesne se
tămăduia. După aceea a început Petru cântarea cea de ieșire și ceilalți
Apostoli; unii au ridicat patul, alții mergeau înainte cu făclii și cu cântări,
petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit și
îngerii cântând și văzduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de
firea omenească.
Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitând pe unii
din popor, i-au trimis să ispitească a surpa jos patul în care zăcea trupul cel
de viață începător, și a-l lepăda pe dânsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu
ajungând pe îndrăzneții și obraznicii aceia; le-a facut pedeapsa tuturor prin
orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-înșii, care mai nebunește se pornise de
apucase acel sfânt pat, l-a lipsit și de amândouă mâini, care au rămas atârnate
de pat, tăiate de dreapta judecată a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot
sufletul, a aflat tămăduire, și s-a făcut sănătos ca și mai-nainte. În același
chip și cei ce orbiseră, crezând și punând asupra lor o parte din poala
patului, au dobândit vindecare. Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani,
au asezat acel de viață începător trup în mormânt, și au stat trei zile lângă
dânsul, auzind neîncetat glasuri îngerești.
Și de vreme ce, după dumnezeiasca rânduială, a lipsit unul
din Apostoli, adică Toma, care nu s-a aflat la preamărita îngropare, ci sosind
cu trei zile mai pe urmă, era mâhnit foarte și întristat, că nu se învrednicise
să vadă și el ca și ceilalți Apostoli trupul; și au deschis cu socoteală
mormântul pentru dânsul ca să se închine și el acelui preasfânt și preacurat
locaș, adica trupului Născătoarei de Dumnezeu. Și dacă a văzut s-a minunat că a
aflat mormântul fără de sfântul trup, și era numai giulgiul, care rămăsese
mângâiere Apostolilor și tuturor credincioșilor, și mărturie nemincinoasă a
mutării Născătoarei de Dumnezeu. Ca și până astăzi mormântul cel cioplit în
piatră, așa se vede deșert de trup și este cinstit ca închinăciune, întru
mărirea și cinstea preabinecuvântatei măritei stapânei noastre, de Dumnezeu
Născătoarei și pururea Fecioarei Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu